Radu Nicolae – producător

Radu Nicolae – ProducerRadu Nicolae, proprietarul Opal Production şi producătorul filmului „Mercy Street”, are experienţă cinematografică încă din copilărie, când a jucat un rol principal în serialul de aventuri pentru copii „Racheta albă”, realizat de către Româniafilm și TVR în 1984.

În 2007, alături de Domino Film, Opal Production a fost producător asociat al celui mai costisitor film făcut vreodată în România –„Restul e tăcere…”, în regia lui Nae Caranfil.

În 2011, Radu Nicolae a scris, regizat şi co-produs filmul „The Gift”, o coproducţie Opal Production/Silver Bullet Film. „The Gift” este o dramă bazată pe fapte reale despre lumea finanţelor, cu Andrew Pleavin, Zane Jarcu şi Raluca Aprodu.

Radu Nicolae deţine şi agenţia de publicitate Idea Zone, prin care, din 2003 şi până în prezent, a creat şi produs peste 50 de reclame pentru branduri naţionaleşi internaţionale.

Primul lucru pe care mi-l amintesc despre începutul producţiei este legat de glumele pe care le auzeam pe seama filmului. Tot ce auzeam în jurul meu era ca nimeni nu va putea finaliza un lungmetraj de animaţie în România. Glumele se refereau la modalitatea de prezentare a filmului. Mi se propunea să am nişte cartoane desenate pe care să le mişc repede prin faţa ochilor şi să dau impresia de film. Ca să ştiţi şi reacţia mea – mi se păreau glume reuşite, dar care nu aveau cum să mă abată de la hotărârea mea. Nimic nu s-a schimbat nici după 4 ani. Am depus un proiect pentru Fonduri Europene pe creaţie şi răspunsul a fost „dacă dumneavoastră credeţi că puteţi să faceţi un lungmetraj de animaţie cu aceşti bani să ne trimiteţi şi nouă rezultatul”. În acest mod elimin şi orice bănuială că „afară” ar fi diferit. Un creator întâmpină întotdeauna acelaşi tip de probleme, doar că la o scară diferită. Nu regret timpul petrecut în această producţie, 4 ani, ci mai degrabă imposibilitatea de a crea pe măsură intenţiilor mele. După un timp, ajungi să înţelegi că toate obstacolele pe care le întâmpini fac parte din munca de producător.

Voi mai produce şi alte filme de animaţie, voi mai face cel puţin o încercare. Pentru că eu cred cu tărie că se pot face filme în România care să spargă pragurile de audienţă şi de câştiguri financiare. Nu atât pentru bani, ci ca modalitate de dezvoltare personală. Să dovedeşti că poţi fi cel mai bun.

Deşi este 100% originală, nu cred că tehnica de animaţie va avea succes. Este mai mult o alegere stilistică. În Europa, mai ales, lupta este dusă pentru imitarea Disney. O tehnică de animaţie ca a noastră ar fi adoptată doar dacă ar putea oferi un success enorm de public, lucru care nu depinde de stilistică, ci de mecanismele de marketing.Festivalurile reprezintă o piaţă importantă. Deja filmul a participat la un târg de film şi sperăm să concretizăm distribuţia interanaţională. Pentru moment, ne concentrăm pe distribuţia naţională.

Cum a fost posibilă realizarea primei animaţii 3D stereoscopice de lung metraj în România

„În prima fază, ne-am bazat pe fonduri obţinute de la Centrul Naţional al Cinematografiei, dar acestea nu au reprezentat decât un maxim de 25%. Au venit în ajutor agenţiile de publicitate, fondurile europene, diferiţi prieteni, care au ajutat cum au ştiut ei mai bine. Filmul a fost făcut cu multe hopuri în finanţare.

Ştefan Buzea nu făcea iniţial parte din echipa de producţie. Alexandru Buzea era singurul regizor. El venise la mine cu scenariul lui Alex Bordeanu pentru a depune proiectul la CNC. Am fost atras de acest scenariu despre un băieţel care salvează muzica. Este greu să găseşti povesti universale, moderne, originale. Ştefan lucra la MediaPro în acea perioadă. Personajele îl acaparau prea mult pe Ducu (Alexandru Buzea) şi aşa l-am chemat pe Ştefan, care a devenit în timp coordonatorul întregului proiect.

Au apărut tot felul de probleme nebănuite şi neanticipate. Pentru a grăbi renderul a trebuit să apelăm la un alt soft, soft care a necesitat convertirea tuturor imaginilor. Asta a însemnat ca, pentru 2-3 luni, să nu muncim decât pentru acest lucru. Ca să nu vorbim de fluctuaţiile de curent electric, care nu pot fi în totalitate absorbite de UPS-uri şi care îţi dau scurte fotograme negre pe imagine. Singurul lucru pe care îl poţi face este să reiei tot cadrul la procesat. Puse cap la cap, aceste fluctuaţii de curent electric ne-au întârziat 3 luni. Cum spuneam, nu există o infrastructură adecvată creării unui film de desen animat. Munca de animaţie în România nu are o infrastructură pe care să te poţi baza. De exemplu, sunetul pentru animaţie este mult mai complex şi mai creativ decât sunetul pentru un film artistic obişnuit, aşa că nu ai studiouri la care să poţi apela pentru a avea oferte concurente.

Munca de producător la un film de animaţie, comparativ cu un film cu actori şi spaţii reale sau platouri de filmare, presupune în primul rând răbdare. Îţi petreci 3 sau 4 ani cu aceeaşi oameni. Ca producător independent trebuie să ştii să-i motivezi, să-i ţii alături ca să nu plece la oferte financiare superioare, să ştii să-i pui alături şi să livreze materialul aşa cum ai tu nevoie.